« Şi auzî ndz’o voatsã di un om la mijlocul lui Ulaï;
el strigã şi dzise: Gavril, lâmurã-i vedenia. »
Daniel 8:16

Acestea suntu tri adevãruri din carta lui Daniel descoperite sfinţilor dupã încercarea di primãvara anului 1843 şi dupã acea di 22 Octomvrie 1844. Fãrã sã cunoscã rostul sâmbetei, primii adventişti nu puteau înţelege adevãratul înţeles al acestor mesaje. Cei ce aşteptau întoarcerea lui Hristos legarã experienţa lor di « strigarea di la mijlocul nopţii », pomenitã în pilda celor « dzetse fecioare » din Matei 25:1-13, unde se vesteste venirea Mirelui.

Dezvoltatã în Daniel 8:13-14 şi fiind subiectul mesajului primului înger în Apocalipsã 14:7:
« Temeţivã di Dumnidzã şi daţ-i slavã, cãci venitu este ceasul judecãţii lui;
şi închinaţivã Aceluia ce-au fãcut cerul, pãmântul şi izvoarele apelor. »

Aceasta cheamã la întoarcerea la ziua sfinţitã, sâmbãta, adevãrata a şaptea zi di odihnã orânduitã di Dumnidzã, pomenitã în al patrulea poruncã a celor Dzetse Porunci.

Cea numitã « corn mic » şi « regele deosebit » din Daniel 7:8-24 şi 8:10-25, care primeşte numele de « Babilonul cel Mare » în mesajul celui de-al doilea înger din Apocalipsã 14:8:
« Cãzut-a, cãzut-a Babilonul cel Mare! »

Aceasta din pricinãa duminicii, zi a soarelui moştenitã di la împãratul Constantin I, care o-au orânduit la 7 Mart 321. Expresia « cãzut-a » aratã judecata lui Dumnidzã asupra firii ei blestemate, descoperitã sfinţilor sãi dupã 1843, când au fost restauraţi la pãzirea sâmbetei. În graiul profetic, « cãzut-a » înseamnã « prinsã şi biruitã ». Dumnidzãl adevãrului vesteşte astfel biruinţa Sa asupra taberei minciunii religioase.

Când « focul celei a doua morţi » loveşte pe creştinii rãzvrãtiţi. Aceasta este închipuitã în Daniel 7:9-10, dezvoltatã în Apocalipsã 20:10-15, şi este subiectul mesajului celui de-al treilea înger în Apocalipsã 14:9-10:

« De se va închina cineva fiarei şi icoanei ei şi va lua semnul ei pe fruntea sa sau pe mâna sa, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnidzã, turnat neamestecat în paharul urgiei Lui, şi va fi chinuit cu foc şi pucioasã înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. »

Aici, duminica este arãtatã ca semnul fiarei.

S’a se vadã asemãnarea numericã între versetele din Daniel 7:9-10 şi Apocalipsã 14:9-10.

Apare numai în Apocalipsã 18, simbolizând proclamarea finalã a celor trei mesaje adventiste anterioare, luminatã deplin de lumina dumnezeiascã din 1994 pânã la sfârşitul lumii, adicã pânã în primãvara anului 2030. Acesta este rostul prezentului scris. Lumina aratã vinovãţiile succesive:
– a religiei catolice din 538,
– a celei protestante din 1843,
– şi a instituţiei adventiste din 1994.

Toate aceste cãderi au avut o singurã pricinã: lepãdarea luminii Duhului Sfânt. În « vremea sfârşitului » (Daniel 11:40), biserica Romei adunã în blestemul ei toate credinţele ce-i recunosc autoritatea, sub chipul alianţei « ecumenice » pe care şi adventismul a îmbrãţişat-o în 1995.

Trei aşteptãri ale venirii lui Isus Hristos au cercat credinţa poporului Lui, la anii 1843, 1844 şi 1994. Fiecãrei încercãri i-a urmat deschiderea sau închiderea luminii dumnezeieşti. Cei biruitori pãstrearã legãtura cu cerul. Pe acest loc sânt lâmurite aceste aşteptãri. Celor rãmaşi în har, din 2018, Hristos le-au vestit data primãverii 2030, ca adevãrata Sa venire.

Toate lâmuririle sânt sprijinite numai pe Sfânta Scripturã, curãţitã di greşalele traducãtorilor, cãci adevãrul dumnezeiesc stã în textele evreieşti şi greceşti.

Revoluţia Franceză (1789–1798) a fost ridicatã de Dumnezeu pentru a sfãrma jugul Romei. Sub lumina prorotsiilor, istoria se vede cu înţeles ceresc. Dovadãle sânt toate pe acest loc, în cãrţile şi cântãrile ce sânt dãruite fãrã platã, ca hranã duhovniceascã.

« Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultã cuvintele prorotsiei, şi pãzesc cele scrise într’ea, cãci vremea este aproape. »
Apocalipsã 1:3

Cel ce citeşte cu rãbdare aceste scrieri va fi rãsplãtit bogat, în Duh şi în adevãr.

2 Corinteni 4:3-4
« Dacă Evanghelia noastrã este încã acoperitã, este acoperitã pentru cei ce pier, pentru cei necredincioşi al cãror dumnezeu al veacului acestuia le-au orbit mintea, ca sã nu vadã lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnidzã. »

De la primãvara anului 1843, potrivit hotãrârii lui Dumnidzã (Daniel 8:14), fiecare om şi fiecare femeie de pi pãmânt:
– sã fie botezat prin cufundare în numele lui Isus Hristos,
– sã pãzeascã sâmbãta, ziua a şaptea sfinţitã di Dumnidzã (Facerea 2; Exod 20),
– sã ţinã legile morale şi alimentare (Facerea 1:29; 3:18; Levitic 11),
– şi sã nu dispreţuiascã cuvântul prorotsesc (1 Tesaloniceni 5:20).

Cine nu împlineşte acestea va fi osândit la « moartea a doua », cum este scris în Apocalipsã 20.